M-am născut pe 3 decembrie 1993, în Bucureşti. Mă cheamă Radu Bumbăcea. Clasele I-V le-am urmat la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu". Aici am început, uşor uşor, să fac performanţă la matematică, îndrumat şi de familie, dar la un nivel mic: am participat de câteva ori la concursul "Cangurul", iar în clasa a V-a am avut un rezultat bunicel la etapa pe Municipiu a Olimpiadei de Matematică.

Dar adevărata intrare în lumea performanţei la matematică o reprezintă mutarea în clasa a VI-a la Colegiul Naţional "Tudor Vianu". La început, la matematică eram afon: mi-aduc aminte că se făceau probleme de congruenţă modulo n, dar eu habar nu aveam ce erau "egalurile" alea ceva mai complicate ... între timp m-am obişnuit. În clasa a VII-a am făcut foarte multe cercuri cu dna dirigintă Cerasela Tesleanu, înainte de Naţională ajungând să facem de până la 5 ori pe săptămână, până la 10 seara. Dar era foarte plăcut şi lucram toţi, gândindu-ne împreună la câte o problemă. Cred că lucrul acesta, cot la cot cu colegii, şi faptul că dna dirigintă a tras mult de noi să lucrăm, m-au ajutat extrem de mult; atunci cred că mi-am dezvoltat instinctul de rezolvitor de probleme.

În clasa a VII-a am reuşit prima mare performanţă: după intrarea pe ultimul loc în lotul lărgit, m-am calificat la Balcaniada de Juniori, unde am luat punctaj maxim. Anul următor am continuat pregătirea şi am participat la barajele de seniori, dar nu m-am calificat la Olimpiada Internaţională; m-am dus iar la Balcaniada de Juniori. În clasa a IX-a s-a "spart" cercul de matematică şi ni s-au separat parţial destinele matematice. Ne mai fiind împins de la spate de doamna dirigintă, m-am lenevit destul de mult, dar în timp am început să mă apuc să lucrez mai constant. În acel an m-am calificat şi am luat medalie de argint la Balcaniada de Seniori, dar după toate barajele nu am reuşit să întru în lotul de IMO. Cred că am fost prea sigur că mă calific, dar s-a dovedit că nu eram pregătit. Am fost la Olimpiada din Yakutia, unde am obţinut medalia de aur. Ultimul mare rezultat (de data asta chiar neaşteptat) a fost medalia de aur la Romanian Masters of Mathematics 2010 (organizat chiar de liceul meu), unde au participat 10 medaliaţi cu aur la ultima ediţie a IMO, dar la concurs s-au decernat doar 6 medalii de aur!

Matematica îmi place nu prin aplicabilitatea ei, ci prin faptul că poate răspunde la întrebări fundamentale, răspunsurile devenind scopuri în sine. Dintre domeniile acesteia, cel mai mult mă pasionează combinatorica.

O problemă care mie mi-a plăcut foarte mult este următoarea:

În afară de matematică, mă pasionează (poate chiar la fel de mult) şi fotografia, filozofia, istoria şi fizica.

Am rugat pe domnul profesor de matematică de la clasă, Severius Moldoveanu, să adauge câteva cuvinte. Iată ce a scris.